0
Presostatul este un dispozitiv utilizat pentru supravegherea unei anumite condiţii de presiune. În funcţie de construcţia centralei şi de circuitul în care este montat, acesta poate confirma sistemului electronic de control dacă presiunea se află într-o stare care permite funcţionarea echipamentului.
Este important însă să nu generalizăm. Nu toate centralele termice utilizează aceleaşi tipuri de presostaţi şi nu toate modelele moderne au obligatoriu un presostat de apă şi un presostat de aer.
Arhitectura de control şi protecţie diferă în funcţie de producător, model, generaţia echipamentului şi principiul constructiv.
De aceea, atunci când apare o eroare asociată presiunii, trebuie identificat mai întâi ce circuit este supravegheat şi ce tip de dispozitiv utilizează centrala respectivă.
Aceşti termeni sunt uneori utilizaţi ca şi cum ar desemna aceeaşi componentă, dar funcţiile lor pot fi diferite.
Un presostat este conceput pentru a reacţiona la o anumită condiţie de presiune. În funcţie de construcţie, acesta poate comuta un contact atunci când presiunea atinge sau depăşeşte un anumit prag.
Pentru sistemul electronic al centralei, informaţia poate fi utilizată pentru a confirma dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare continuării funcţionării.
Un senzor sau traductor electronic de presiune poate furniza plăcii electronice o informaţie proporţională cu presiunea măsurată, permiţând sistemului de control să determine valoarea acesteia.
În funcţie de centrală, această informaţie poate fi utilizată pentru afişarea presiunii, control şi funcţii de protecţie.
Din acest motiv, atunci când o centrală afişează electronic presiunea instalaţiei, nu trebuie presupus automat că măsurarea este realizată de un presostat mecanic.
Manometrul indică presiunea pentru utilizator. În funcţie de centrală, afişarea poate fi realizată printr-un instrument mecanic sau prin intermediul sistemului electronic.
Rolul său trebuie diferenţiat de cel al dispozitivului utilizat de placa electronică pentru control şi protecţie.
În centralele care utilizează un presostat de apă pe circuitul de încălzire, acesta are rolul de a confirma existenţa unei condiţii de presiune necesare funcţionării.
Dacă presiunea nu îndeplineşte condiţia stabilită pentru echipamentul respectiv, sistemul de control poate împiedica pornirea sau poate opri funcţionarea centralei.
Scopul este protejarea funcţionării instalaţiei atunci când condiţiile hidraulice nu sunt corespunzătoare.
La alte centrale, aceeaşi zonă de supraveghere poate fi gestionată printr-un senzor electronic de presiune, nu printr-un presostat clasic.
Nu orice presostat furnizează o valoare continuă a presiunii.
Aici apare una dintre confuziile frecvente dintre presostat şi traductorul de presiune.
Un presostat poate fi utilizat pentru confirmarea unei stări raportate la un prag, în timp ce un traductor poate permite sistemului electronic să determine valoarea presiunii într-un domeniu de măsurare.
Modul exact în care centrala supraveghează presiunea trebuie verificat în documentaţia tehnică a modelului.
Nu există o singură valoare care să poată fi aplicată tuturor centralelor şi tuturor instalaţiilor.
Presiunea recomandată la umplere şi limitele de funcţionare depind de echipament şi de configuraţia instalaţiei. Valorile corecte trebuie verificate în manualul centralei.
De asemenea, presiunea poate varia între starea rece şi cea caldă a instalaţiei, deoarece apa îşi modifică volumul odată cu temperatura, iar vasul de expansiune are rolul de a prelua variaţia de volum în limitele pentru care sistemul a fost proiectat.
O valoare precum 1 sau 1,5 bar nu trebuie tratată drept regulă universală pentru orice centrală termică.
Dacă sistemul de control detectează că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare de presiune, centrala poate refuza pornirea sau poate intra într-o stare de protecţie.
Comportamentul exact şi codul de eroare diferă între modele.
Presiunea redusă poate avea mai multe cauze şi nu indică automat defectarea presostatului sau a senzorului.
Printre situaţiile care trebuie luate în considerare se pot afla:
Diagnosticul trebuie făcut pornind de la comportamentul întregii instalaţii, nu prin înlocuirea directă a presostatului.
Nu.
Dacă presiunea reală a instalaţiei este prea mică, dispozitivul de supraveghere poate funcţiona corect tocmai prin semnalarea acestei situaţii.
În acest caz trebuie identificată cauza pentru care presiunea a scăzut.
O suspiciune asupra presostatului sau senzorului devine relevantă atunci când informaţia transmisă sistemului de control nu corespunde stării reale a instalaţiei sau când diagnosticul specific modelului indică o problemă a componentei ori a circuitului său.
Chiar şi atunci trebuie verificate conexiunile şi celelalte cauze posibile înainte de concluzia că dispozitivul este defect.
Dacă presiunea scade repetat, simpla readucere periodică la valoarea recomandată nu rezolvă cauza.
O instalaţie care necesită completări frecvente trebuie verificată pentru a determina de ce pierde presiune.
Introducerea repetată de apă proaspătă poate modifica şi condiţiile chimice din circuit, aducând oxigen dizolvat şi săruri care pot influenţa procesele de coroziune şi depunere.
De aceea, scăderea repetată a presiunii trebuie tratată ca simptom care necesită diagnostic, nu doar ca o valoare care trebuie corectată periodic.
Vasul de expansiune are un rol diferit de presostat.
Într-un circuit închis de încălzire, acesta permite preluarea variaţiei de volum a agentului termic atunci când temperatura se modifică.
Dacă vasul de expansiune nu funcţionează corespunzător sau nu este adecvat instalaţiei, presiunea poate avea variaţii anormale între starea rece şi cea caldă.
În anumite situaţii, presiunea poate creşte suficient pentru ca supapa de siguranţă să evacueze apă. După răcirea instalaţiei, presiunea poate deveni apoi prea mică.
Acest comportament poate fi interpretat greşit drept defect al presostatului, deşi cauza poate fi în altă parte a instalaţiei.
Nu trebuie confundate cele două funcţii.
Un dispozitiv care supraveghează presiunea circuitului de încălzire nu determină în mod obişnuit, doar din această informaţie, starea membranei sau presiunea de preîncărcare a vasului de expansiune.
Problemele vasului pot influenţa presiunea circuitului şi pot produce simptome observabile de sistemul de control, dar aceasta nu înseamnă că presostatul realizează un diagnostic direct al vasului de expansiune.
Verificarea vasului presupune o procedură specifică instalaţiei şi trebuie realizată conform documentaţiei echipamentului şi practicilor de service aplicabile.
Nu aceasta este relaţia care trebuie folosită pentru explicarea funcţionării.
Presostatul sau senzorul de presiune face parte din sistemul centralei şi transmite informaţia relevantă către electronica de control a echipamentului.
Termostatul de ambient are un alt rol: solicită sau reglează încălzirea, în funcţie de tipul sistemului de control şi de compatibilitatea dintre dispozitive.
Dacă sistemul centralei identifică o condiţie de siguranţă care nu permite funcţionarea, solicitarea de încălzire nu trebuie să anuleze protecţia respectivă.
Codul afişat de centrală trebuie interpretat conform documentaţiei modelului exact.
O eroare asociată presiunii poate descrie o condiţie detectată de sistem, fără să demonstreze că senzorul care a raportat-o este defect.
De exemplu, o presiune insuficientă poate fi reală şi poate avea drept cauză o pierdere din instalaţie. Într-un alt caz, presiunea reală poate fi corespunzătoare, dar informaţia transmisă sistemului electronic poate fi incorectă.
Aceste situaţii necesită diagnostice diferite.
Principiul corect este să verifici mai întâi dacă problema semnalată de centrală există în realitate şi abia apoi să investighezi dispozitivul care o monitorizează.
Nu. Chiar dacă ambele denumiri conţin termenul „presostat”, ele pot aparţine unor circuite complet diferite şi pot supraveghea condiţii diferite de funcţionare.
Presostatul de apă, acolo unde este utilizat, este asociat circuitului hidraulic şi condiţiilor de presiune necesare funcţionării acestuia.
Un presostat de aer utilizat la anumite centrale are alt rol şi nu trebuie confundat cu un dispozitiv care măsoară presiunea gazului din vasul de expansiune.
Presostatul de aer al centralei şi vasul de expansiune sunt două elemente cu funcţii diferite.
În partea următoare explicăm ce este de fapt presostatul de aer, ce legătură poate avea cu ventilatorul şi circuitul de admisie şi evacuare şi de ce nu monitorizează presiunea de preîncărcare a vasului de expansiune.
Presostatul de aer este o componentă întâlnită la anumite centrale termice şi are un rol diferit de dispozitivele care supraveghează presiunea apei din circuitul de încălzire.
În configuraţiile în care este utilizat, presostatul de aer poate avea rolul de a confirma existenţa unei diferenţe de presiune corespunzătoare în circuitul de aer şi gaze arse, în condiţiile prevăzute de proiectarea centralei.
Informaţia este utilizată de sistemul electronic de control pentru verificarea unei condiţii necesare funcţionării în siguranţă a arzătorului.
Presostatul de aer nu trebuie confundat cu vasul de expansiune şi nu are, în mod obişnuit, rolul de a măsura presiunea gazului din interiorul acestuia.
Nu.
Construcţia sistemelor de ardere, admisie şi evacuare diferă între centrale, iar tehnologiile utilizate pentru supravegherea acestora nu sunt identice.
La anumite modele poate exista un presostat pneumatic diferenţial. Alte centrale pot utiliza alte tipuri de senzori, controlul ventilatorului sau strategii electronice specifice pentru verificarea condiţiilor necesare procesului de ardere.
De aceea, prezenţa unui ventilator nu demonstrează automat că centrala are un presostat de aer clasic.
Identificarea componentelor trebuie făcută după modelul exact şi documentaţia tehnică aferentă.
Într-o configuraţie cu presostat pneumatic diferenţial, componenta reacţionează la diferenţa de presiune dintre punctele la care este conectată.
Această diferenţă poate fi asociată funcţionării ventilatorului şi condiţiilor existente în circuitul de aer şi gaze arse.
Presostatul nu trebuie descris simplificat ca un senzor care „măsoară cât aer există în centrală”. Rolul său este legat de confirmarea unei anumite condiţii de presiune pentru configuraţia respectivă.
Pragurile şi modul de funcţionare sunt specifice componentei şi centralei în care aceasta este instalată.
La centralele care utilizează această arhitectură, ventilatorul participă la gestionarea circuitului de aer necesar arderii şi a gazelor rezultate din ardere.
Sistemul electronic poate verifica dacă după comanda ventilatorului apare condiţia aşteptată în circuit.
Presostatul de aer poate participa la această verificare prin schimbarea stării sale atunci când diferenţa de presiune ajunge în domeniul prevăzut de construcţia centralei.
Astfel, sistemul de control nu se bazează doar pe faptul că a transmis o comandă ventilatorului, ci poate verifica o condiţie relevantă pentru continuarea secvenţei de funcţionare.
Nu aceasta este explicaţia corectă a secvenţei de funcţionare.
La o centrală care utilizează un asemenea sistem, placa electronică gestionează secvenţa de pornire şi comandă componentele conform logicii stabilite de producător.
Presostatul furnizează o informaţie privind starea condiţiei pe care o supraveghează.
Dacă starea aşteptată nu este confirmată, sistemul de control poate împiedica trecerea la o etapă ulterioară a secvenţei de funcţionare.
Procesul de ardere trebuie să aibă loc numai în condiţiile pentru care centrala a fost proiectată.
Circuitul de admisie a aerului şi evacuare a gazelor arse face parte din sistemul de siguranţă şi funcţionare al echipamentului.
Dacă centrala nu confirmă o condiţie necesară în acest circuit, logica de control poate împiedica aprinderea sau poate întrerupe funcţionarea.
Acesta este motivul pentru care o problemă asociată presostatului de aer nu trebuie rezolvată prin anularea sau simularea semnalului componentei.
Nu trebuie făcută această asociere.
Vasul de expansiune aparţine circuitului hidraulic al instalaţiei de încălzire şi are rolul de a prelua variaţia de volum a agentului termic atunci când temperatura se modifică.
Presostatul de aer despre care discutăm aici aparţine, în configuraţiile în care este utilizat, sistemului asociat circuitului de aer şi gaze arse.
Sunt componente diferite, aflate în circuite diferite şi cu funcţii diferite.
Un vas de expansiune cu membrană are două zone separate de o membrană flexibilă: una comunică cu circuitul hidraulic, iar cealaltă conţine gaz sub presiune.
Preîncărcarea vasului este stabilită în funcţie de vas, centrală şi configuraţia instalaţiei. Valoarea corectă şi procedura de verificare nu trebuie generalizate printr-o singură valoare aplicabilă tuturor sistemelor.
Verificarea stării vasului de expansiune este o operaţiune distinctă de verificarea presostatului de aer.
Prin urmare, o valoare precum 0,8 sau 1 bar nu trebuie prezentată drept presiune universală a vasului de expansiune pentru orice centrală.
Un vas de expansiune care nu mai funcţionează corespunzător poate contribui la variaţii anormale ale presiunii din circuitul de încălzire.
Un comportament posibil este creşterea importantă a presiunii pe măsură ce agentul termic se încălzeşte şi scăderea acesteia după răcire.
Dacă presiunea ajunge la condiţia de deschidere a supapei de siguranţă, aceasta poate evacua apă. După răcirea instalaţiei, presiunea poate deveni ulterior prea mică.
Aceste simptome aparţin circuitului hidraulic şi nu trebuie atribuite automat presostatului de aer.
Nu este o metodă de diagnostic pe care să te bazezi.
Temperatura sau senzaţia obţinută prin atingerea vasului nu permit stabilirea corectă a stării membranei, a preîncărcării sau a capacităţii sale de a prelua variaţia de volum a instalaţiei.
Diagnosticul trebuie făcut prin procedura corespunzătoare tipului de vas şi instalaţiei, în condiţiile specificate de producător.
Prin urmare, recomandarea de a determina dacă vasul este „plin cu apă” doar prin atingerea lui trebuie evitată.
Comportamentul depinde de modelul centralei şi de logica sa de control.
Dacă sistemul nu primeşte confirmarea aşteptată, centrala poate împiedica aprinderea arzătorului, poate întrerupe secvenţa de pornire sau poate afişa un cod de eroare.
Codul respectiv nu demonstrează însă automat că presostatul este defect.
El poate indica faptul că sistemul nu a detectat condiţia aşteptată în circuitul supravegheat.
Presostatul este doar una dintre componentele implicate în această funcţie de supraveghere.
Dacă diferenţa de presiune necesară nu apare, presostatul poate funcţiona corect prin faptul că nu confirmă o condiţie care, în realitate, nu a fost îndeplinită.
În funcţie de construcţia centralei, diagnosticul poate necesita verificarea mai multor elemente asociate circuitului.
Printre cauzele posibile se pot afla:
Lista nu reprezintă o procedură de diagnostic universală. Configuraţia trebuie verificată pentru modelul exact.
Nu neapărat.
Faptul că ventilatorul produce zgomot sau pare că se roteşte nu confirmă singur că sistemul realizează condiţiile necesare de funcţionare.
În acelaşi mod, faptul că ventilatorul nu pare să funcţioneze nu permite concluzia că acesta este obligatoriu defect, deoarece problema poate apărea într-o altă etapă a secvenţei de comandă.
Diagnosticul trebuie să urmărească logica de funcţionare a modelului respectiv.
La centralele care utilizează tuburi pneumatice între presostat şi punctele de măsurare, starea acestora poate influenţa informaţia primită de presostat.
O conexiune necorespunzătoare, deteriorarea tubului sau o obturare poate modifica transmiterea diferenţei de presiune.
Acest lucru explică de ce înlocuirea presostatului fără diagnostic nu garantează rezolvarea problemei.
Verificarea acestor elemente face parte din diagnosticul tehnic al sistemului şi trebuie realizată conform documentaţiei centralei.
Da, în funcţie de arhitectura centralei, condiţiile din circuitul de admisie şi evacuare pot influenţa funcţia supravegheată.
O problemă în acest circuit poate împiedica apariţia condiţiei pe care sistemul se aşteaptă să o confirme.
Totuşi, nu orice eroare asociată aerului sau evacuării are aceeaşi cauză şi nu trebuie intervenit asupra traseului fără identificarea configuraţiei şi respectarea cerinţelor producătorului.
Circuitul de ardere şi evacuare are implicaţii directe asupra siguranţei, motiv pentru care diagnosticul şi remedierea trebuie realizate de personal competent.
În anumite configuraţii, gestionarea incorectă a condensului sau prezenţa acestuia în zone în care nu ar trebui să se acumuleze poate afecta funcţionarea unor componente asociate circuitului de aer şi gaze arse.
Nu trebuie însă presupus că orice eroare a presostatului este produsă de condens.
Modul în care condensul este colectat şi evacuat diferă în funcţie de tipul centralei, iar verificarea trebuie făcută după schema şi documentaţia modelului respectiv.
Nu este recomandată utilizarea unor astfel de metode improvizate pentru diagnosticarea centralei.
Faptul că un contact pare să comute în urma unei acţiuni manuale nu demonstrează că presostatul funcţionează corect la pragurile şi în condiţiile pentru care a fost proiectat.
În plus, intervenţiile asupra circuitului pneumatic pot modifica conexiunile sau starea componentelor şi pot conduce la concluzii greşite.
Testarea trebuie realizată prin procedura tehnică adecvată modelului şi componentei.
Nu.
Bypassarea, scurtcircuitarea sau simularea semnalului unui dispozitiv implicat în logica de siguranţă poate permite continuarea secvenţei de funcţionare fără confirmarea condiţiei pentru care acel dispozitiv există.
O asemenea intervenţie nu reprezintă o metodă sigură de utilizare sau reparaţie a centralei.
Dacă sistemul nu confirmă condiţia necesară, trebuie identificată cauza, nu eliminată protecţia.
Din perspectiva utilizatorului, da. În ambele situaţii centrala poate refuza pornirea, se poate opri sau poate afişa un cod de eroare.
Cauzele tehnice sunt însă diferite.
O problemă asociată presiunii circuitului de încălzire trebuie analizată în zona hidraulică şi a sistemului de măsurare aferent.
O problemă asociată confirmării circuitului de aer şi gaze arse trebuie analizată în contextul sistemului de ardere, ventilatorului şi elementelor de supraveghere utilizate de model.
Faptul că centrala „nu porneşte” nu este suficient pentru a identifica presostatul sau componenta defectă.
Presostatul de apă, acolo unde există, supraveghează o condiţie de presiune asociată circuitului hidraulic al centralei.
Un senzor electronic de presiune poate îndeplini o funcţie de măsurare mai detaliată a presiunii circuitului şi poate transmite această informaţie sistemului electronic.
Presostatul de aer, în centralele care utilizează această soluţie, este asociat unei condiţii de diferenţă de presiune din circuitul de aer şi gaze arse.
Vasul de expansiune este o componentă hidraulică destinată gestionării variaţiei de volum a agentului termic.
Aceste componente pot influenţa funcţionarea aceleiaşi centrale, dar nu trebuie confundate şi nu se diagnostichează prin aceleaşi metode.
În partea următoare analizăm simptomele care pot apărea în exploatare: presiune care scade, presiune care creşte la încălzire, centrală care nu porneşte, erori asociate presiunii şi probleme ale circuitului de aer şi evacuare, pentru a vedea cum diferenţiem cauzele posibile fără a înlocui componente la întâmplare.
Atunci când centrala afişează o eroare asociată presiunii, primul pas al diagnosticului este diferenţierea dintre o condiţie reală a instalaţiei şi o informaţie incorectă primită de sistemul electronic.
Un presostat sau un senzor de presiune poate funcţiona corect şi poate semnala o problemă existentă în instalaţie. În acest caz, înlocuirea componentei nu rezolvă cauza.
În alte situaţii, presiunea instalaţiei poate fi corespunzătoare, dar dispozitivul de măsurare, conexiunile sale sau circuitul electronic asociat pot furniza o informaţie incorectă.
Codul de eroare reprezintă punctul de plecare al diagnosticului, nu confirmarea automată a unei componente defecte.
Scăderea presiunii în circuitul închis de încălzire poate avea mai multe cauze.
Printre situaţiile care trebuie investigate se pot afla:
O scădere repetată a presiunii nu trebuie atribuită automat presostatului.
Dacă presiunea reală este insuficientă, dispozitivul de protecţie poate funcţiona exact aşa cum a fost proiectat.
Absenţa unei scurgeri vizibile nu demonstrează că instalaţia este etanşă.
O pierdere poate apărea într-o altă zonă a circuitului sau poate fi dificil de observat. De asemenea, apa poate fi evacuată printr-un traseu care nu este imediat vizibil utilizatorului.
În alte situaţii, variaţiile de presiune pot avea legătură cu vasul de expansiune şi cu evacuarea apei prin supapa de siguranţă atunci când instalaţia se încălzeşte.
De aceea, diagnosticul nu trebuie limitat la inspecţia vizuală a zonei din jurul centralei.
Presiunea dintr-un circuit închis poate varia odată cu temperatura agentului termic. O anumită variaţie între instalaţia rece şi cea caldă este normală.
O creştere anormală trebuie însă investigată.
Una dintre cauzele posibile poate fi funcţionarea necorespunzătoare a vasului de expansiune, dar simptome similare pot avea şi alte cauze.
Dacă presiunea ajunge la condiţia de deschidere a supapei de siguranţă, aceasta poate evacua apă pentru protejarea instalaţiei.
Supapa de siguranţă nu trebuie blocată, obturată sau anulată pentru a opri evacuarea apei.
Un scenariu posibil apare atunci când presiunea creşte excesiv în timpul încălzirii, iar supapa de siguranţă evacuează o parte din apă.
După răcirea instalaţiei, volumul agentului termic se reduce, iar presiunea poate ajunge la o valoare prea mică pentru funcţionare.
Utilizatorul poate observa doar presiunea redusă şi poate presupune că există o simplă lipsă de apă.
Dacă fenomenul se repetă, completarea instalaţiei fără identificarea cauzei poate conduce la repetarea aceluiaşi ciclu.
Nu.
Presostatul sau senzorul poate doar să raporteze efectul unei probleme existente în instalaţie.
Variaţiile anormale pot fi asociate cu vasul de expansiune, pierderi de apă, sistemul de umplere, variaţiile termice sau alte componente ale circuitului.
O problemă a senzorului devine una dintre ipoteze atunci când informaţia transmisă nu corespunde stării reale a instalaţiei sau când verificările specifice modelului indică acest lucru.
La centralele care dispun atât de o indicaţie mecanică, cât şi de una electronică, o diferenţă semnificativă între cele două poate reprezenta un indiciu util pentru diagnostic.
Nu demonstrează însă singură care dintre componente este defectă.
Trebuie luate în considerare precizia şi starea dispozitivelor, poziţia lor în circuit şi modul în care centrala prelucrează semnalul senzorului.
Un tehnician poate verifica presiunea printr-o metodă de referinţă adecvată şi poate compara rezultatul cu informaţiile furnizate de centrală.
Dacă indicaţia disponibilă utilizatorului pare corespunzătoare, dar sistemul electronic continuă să raporteze o condiţie de presiune insuficientă, sunt necesare verificări suplimentare.
În funcţie de model, pot fi investigate:
Nu este recomandată înlocuirea directă a senzorului doar pe baza unui cod de eroare.
Refuzul de pornire este un simptom general şi poate avea numeroase cauze.
Dacă centrala identifică o condiţie de siguranţă neîndeplinită, aceasta poate opri secvenţa de pornire înainte de aprinderea arzătorului.
În funcţie de model, cauza poate aparţine circuitului hidraulic, circuitului de aer şi gaze arse, sistemului de aprindere, alimentării cu combustibil, senzorilor, automatizării sau altor componente.
De aceea, afirmaţia „centrala nu porneşte, deci presostatul este defect” nu reprezintă un diagnostic.
La centralele în care secvenţa de pornire include verificarea unei condiţii din circuitul de aer şi gaze arse, sistemul poate comanda ventilatorul şi poate aştepta confirmarea necesară înainte de continuarea secvenţei.
Dacă acea condiţie nu este confirmată, arzătorul poate să nu fie aprins.
Cauza nu este obligatoriu presostatul de aer.
În funcţie de construcţia centralei, trebuie luate în considerare ventilatorul, circuitul pneumatic, punctele de preluare a presiunii, admisia şi evacuarea, conexiunile electrice, presostatul şi celelalte componente relevante pentru secvenţa respectivă.
Nici acest simptom nu permite identificarea directă a presostatului.
Ventilatorul poate să nu primească o comandă de pornire deoarece o condiţie anterioară din secvenţa centralei nu a fost îndeplinită.
De asemenea, poate exista o problemă a ventilatorului, a alimentării sau comenzii acestuia ori a altor componente ale sistemului.
Ordinea exactă a verificărilor trebuie stabilită după logica de funcţionare şi documentaţia modelului.
O astfel de eroare trebuie interpretată în contextul sistemului de ardere al centralei.
În funcţie de model, printre cauzele posibile se pot afla:
Aceste posibilităţi nu trebuie tratate ca o listă universală de piese care trebuie înlocuite succesiv.
Nu aceasta este relaţia normală dintre cele două circuite.
Presiunea apei din instalaţia de încălzire şi condiţia pneumatică supravegheată de presostatul de aer aparţin unor funcţii diferite ale centralei.
Dacă presiunea circuitului hidraulic creşte sau scade anormal, diagnosticul trebuie orientat către circuitul de încălzire şi componentele sale.
Presostatul de aer nu trebuie utilizat ca explicaţie pentru problemele vasului de expansiune sau pentru variaţiile presiunii apei.
Da, indirect, în anumite situaţii.
Dacă vasul de expansiune nu mai poate gestiona corespunzător variaţia de volum a agentului termic, presiunea circuitului poate avea variaţii anormale.
Sistemul electronic poate detecta ulterior o presiune aflată în afara condiţiilor acceptate şi poate opri funcţionarea.
În acest caz, senzorul sau presostatul poate funcţiona corect, iar problema reală să fie în altă componentă a instalaţiei.
Nu.
Zgomotele produse de pompa de circulaţie sunt simptome nespecifice şi pot avea cauze hidraulice sau mecanice diferite.
Nu trebuie utilizate singure pentru diagnosticarea presostatului.
Dacă apar zgomote neobişnuite împreună cu probleme de presiune sau circulaţie, trebuie investigată instalaţia ca sistem, nu înlocuit automat dispozitivul care monitorizează presiunea.
Resetarea poate permite reluarea secvenţei de funcţionare în anumite situaţii, conform instrucţiunilor producătorului, dar nu repară o problemă tehnică persistentă.
Dacă aceeaşi eroare reapare, repetarea resetării fără identificarea cauzei poate ascunde temporar simptomul fără să rezolve problema.
În special pentru erorile asociate circuitului de ardere, admisie sau evacuare, protecţiile centralei nu trebuie forţate sau anulate.
Codurile de eroare nu sunt universale între producători şi nici între toate modelele aceluiaşi producător.
Acelaşi cod numeric poate avea semnificaţii diferite pe echipamente diferite.
Interpretarea trebuie făcută după documentaţia centralei identificate prin modelul exact.
În plus, descrierea unui cod poate indica sistemul sau condiţia în care a fost detectată problema, fără să identifice automat piesa care trebuie înlocuită.
Diagnosticul trebuie să urmărească relaţia dintre simptom, valoarea reală măsurată şi informaţia primită de sistemul electronic.
În principiu, trebuie stabilit:
Această abordare reduce riscul înlocuirii unei componente care funcţionează corect.
În cazul unui sistem care utilizează presostat de aer, diagnosticul trebuie raportat la secvenţa de funcţionare a centralei şi la circuitul de aer şi gaze arse.
Nu este suficient să se verifice dacă presostatul „face click” sau dacă ventilatorul se aude.
Trebuie stabilit dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de producător şi dacă informaţia transmisă sistemului electronic corespunde stării reale a circuitului.
Deoarece verificarea implică sistemul de ardere şi evacuare a gazelor arse, intervenţia trebuie realizată de personal competent, conform documentaţiei tehnice a centralei.
O eroare repetitivă care împiedică funcţionarea normală trebuie investigată, mai ales atunci când cauza nu este evidentă sau problema revine după resetarea permisă de producător.
Este necesară o abordare prudentă în special dacă apar simptome precum miros de gaz, miros neobişnuit de gaze arse, fum, urme de supraîncălzire, scurgeri importante de apă sau alte indicii care pot avea implicaţii de siguranţă.
În cazul suspiciunii de gaz sau gaze arse trebuie respectate procedurile de siguranţă aplicabile şi solicitată intervenţia serviciilor competente, fără încercări de reparare sau repornire improvizată.
Utilizatorul poate observa informaţiile disponibile fără intervenţii asupra componentelor interne.
Pot fi utile pentru comunicarea cu tehnicianul:
Aceste observaţii pot ajuta diagnosticul fără demontarea carcasei, bypassarea protecţiilor sau intervenţii asupra circuitului de ardere.
Nu este recomandată improvizarea unor teste care modifică funcţionarea dispozitivelor de siguranţă.
În special, trebuie evitate:
Un presostat care împiedică pornirea centralei poate fi componenta defectă, dar poate fi şi componenta care semnalizează corect că o altă condiţie necesară funcţionării nu este îndeplinită.
În partea următoare analizăm verificarea şi înlocuirea presostaţilor, ce informaţii sunt necesare pentru alegerea unei componente compatibile, de ce nu trebuie cumpărată piesa doar după aspect şi ce trebuie să reţii pentru exploatarea în siguranţă a centralei.
Verificarea corectă începe prin identificarea componentei şi a funcţiei sale în modelul respectiv de centrală.
Nu este suficient să se stabilească faptul că piesa este denumită „presostat”. Trebuie cunoscut circuitul pe care îl supraveghează, modul în care funcţionează şi condiţiile în care sistemul electronic aşteaptă schimbarea stării sale.
În funcţie de centrală, diagnosticul poate presupune verificarea presiunii reale, a semnalului transmis către placa electronică, a conexiunilor şi a celorlalte componente care pot influenţa condiţia monitorizată.
Scopul diagnosticului nu este doar să stabilească dacă presostatul comută, ci dacă întregul sistem îndeplineşte condiţiile prevăzute de producător.
În cazul circuitului hidraulic trebuie stabilit mai întâi dacă presiunea reală a instalaţiei corespunde informaţiei primite de centrală.
Dacă presiunea este într-adevăr prea mică sau are variaţii anormale, trebuie identificată cauza hidraulică înainte de a considera senzorul defect.
Dacă presiunea reală este corespunzătoare, dar centrala indică altceva sau continuă să semnalizeze o condiţie necorespunzătoare, diagnosticul se poate orienta către dispozitivul de măsurare, conexiunile sale şi circuitul electronic asociat.
Procedura exactă depinde de tipul componentei şi de modelul centralei.
La centralele care utilizează un presostat pneumatic de aer, verificarea trebuie realizată în contextul întregului circuit de aer şi gaze arse.
Un presostat care nu confirmă condiţia aşteptată nu este obligatoriu defect. Este posibil ca diferenţa de presiune necesară să nu fie produsă în realitate.
De aceea, diagnosticul poate implica, în funcţie de construcţia centralei, ventilatorul, conexiunile pneumatice, punctele de preluare a presiunii, circuitul de admisie şi evacuare şi conexiunile electrice.
Valorile şi metodele de verificare trebuie preluate din documentaţia tehnică a modelului şi a componentei.
Nu.
Un zgomot mecanic de comutare nu demonstrează că dispozitivul lucrează la parametrii necesari centralei şi nici că semnalul ajunge corect la sistemul electronic de control.
În plus, în cazul unui presostat pneumatic, trebuie verificată şi cauza care produce diferenţa de presiune, nu doar reacţia componentei.
Din acest motiv, testele improvizate bazate exclusiv pe apariţia unui „click” pot conduce la un diagnostic greşit.
Un presostat poate face parte din logica de protecţie şi autorizare a funcţionării centralei.
Simularea semnalului său poate determina sistemul electronic să interpreteze că o condiţie este îndeplinită fără ca aceasta să existe în realitate.
Acest lucru este deosebit de important pentru componentele asociate procesului de ardere şi evacuării gazelor arse.
O protecţie care împiedică funcţionarea nu trebuie anulată pentru a menţine centrala în exploatare. Trebuie identificată cauza pentru care protecţia a intervenit.
Presostatul trebuie considerat pentru înlocuire atunci când diagnosticul confirmă că nu mai funcţionează conform cerinţelor centralei şi ale componentei.
Faptul că centrala afişează o eroare asociată presiunii nu reprezintă singur o confirmare.
Înainte de înlocuire trebuie excluse, după caz, problemele instalaţiei hidraulice, ventilatorului, conexiunilor pneumatice, admisiei şi evacuării, cablajului sau altor elemente care pot genera acelaşi simptom.
Înlocuirea unei componente fără identificarea cauzei poate lăsa problema iniţială nerezolvată.
Compatibilitatea nu trebuie stabilită doar după aspectul exterior al piesei.
Două componente asemănătoare vizual pot avea caracteristici de funcţionare diferite.
Pentru identificarea piesei corecte trebuie pornit de la modelul exact al centralei şi de la documentaţia tehnică sau identificarea piesei prevăzute pentru echipamentul respectiv.
În funcţie de tipul componentei, pot conta caracteristicile electrice, pragurile de funcţionare, conexiunile, racordurile şi alte particularităţi constructive.
Compatibilitatea trebuie confirmată pentru modelul şi versiunea exactă a centralei, nu doar pentru marcă.
Nu.
Un producător poate utiliza componente diferite între game, generaţii şi chiar variante ale aceleiaşi familii de centrale.
Marca centralei nu este suficientă pentru identificarea piesei.
Înainte de comandă trebuie verificată compatibilitatea cu modelul exact şi, atunci când este necesar, cu versiunea echipamentului.
Nu trebuie stabilit un interval universal de înlocuire preventivă.
Durata de funcţionare depinde de componentă, condiţiile de exploatare şi configuraţia sistemului.
Dacă producătorul prevede verificări sau operaţiuni specifice în documentaţia de întreţinere, acestea trebuie respectate.
În absenţa unei cerinţe specifice, o componentă funcţională nu trebuie declarată consumabil care se schimbă automat după un anumit număr de ani.
Prevenţia nu constă în întreţinerea presostatului ca piesă izolată, ci în menţinerea instalaţiei în condiţiile de funcţionare pentru care a fost proiectată.
Sunt importante:
Completarea repetată cu apă fără identificarea cauzei scăderii presiunii nu reprezintă o strategie de întreţinere.
Circuitul de ardere, admisie şi evacuare trebuie menţinut în configuraţia aprobată pentru centrală.
Modificările improvizate ale traseului, intervenţiile asupra componentelor de siguranţă sau anularea protecţiilor nu reprezintă soluţii pentru erorile de funcţionare.
La întreţinerea centralei, componentele relevante trebuie verificate conform procedurilor producătorului şi cerinţelor aplicabile echipamentului.
Dacă apare repetat o eroare asociată acestui circuit, cauza trebuie diagnosticată înainte de repunerea normală în exploatare.
Fără să demonteze centrala, utilizatorul poate strânge informaţii utile pentru identificarea problemei.
Este util să noteze:
Aceste informaţii pot ajuta tehnicianul să diferenţieze mai rapid o problemă hidraulică de una asociată senzorilor sau altor sisteme ale centralei.
Intervenţia tehnică este indicată atunci când eroarea revine, presiunea are variaţii anormale, centrala nu poate funcţiona normal sau este necesară verificarea componentelor interne.
Pentru problemele asociate sistemului de ardere, ventilatorului şi evacuării gazelor arse, diagnosticul trebuie realizat de personal competent.
De asemenea, verificarea sau înlocuirea componentelor interne nu trebuie transformată într-o procedură DIY doar pentru că piesa pare simplă.
O astfel de situaţie nu trebuie tratată ca o simplă eroare de presostat.
Dacă există miros de gaz, suspiciune privind evacuarea necorespunzătoare a gazelor arse sau alte indicii care pot afecta siguranţa, trebuie respectate procedurile de siguranţă aplicabile şi solicitată intervenţia serviciilor competente.
Nu trebuie încercată menţinerea centralei în funcţiune prin resetări repetate, bypassarea protecţiilor sau intervenţii improvizate.
Nu trebuie atribuit automat unui presostat un consum mai mare de combustibil sau o pierdere de eficienţă.
Rolul său principal este legat de monitorizarea sau confirmarea unei condiţii de funcţionare, în funcţie de tipul componentei.
Dacă sistemul nu primeşte informaţia necesară, centrala poate limita sau opri funcţionarea conform logicii sale de control.
Un consum neobişnuit trebuie analizat separat, deoarece poate avea numeroase cauze legate de clădire, reglaje, temperaturi, instalaţie şi funcţionarea echipamentului.
Nu trebuie făcută automat această legătură.
O scurgere de apă indică o problemă care trebuie identificată în circuitul hidraulic sau la componentele conectate acestuia.
Presostatul sau senzorul poate detecta ulterior efectul pierderii asupra presiunii, fără să fie cauza iniţială a scurgerii.
Acesta este un exemplu important al diferenţei dintre componenta care detectează problema şi componenta care o produce.
Pot face parte din acelaşi diagnostic atunci când simptomul este o variaţie anormală a presiunii, dar au funcţii diferite şi necesită verificări diferite.
Vasul de expansiune gestionează variaţia de volum a agentului termic. Presostatul sau senzorul de presiune furnizează sistemului de control informaţia necesară despre condiţia sau valoarea presiunii, în funcţie de tipul dispozitivului.
O problemă a vasului poate genera variaţii reale pe care senzorul le raportează corect.
De aceea, înlocuirea senzorului nu rezolvă o problemă hidraulică reală.
Nu în sensul prezentat frecvent în explicaţiile greşite despre centrale.
Presostatul de aer utilizat la anumite centrale este asociat circuitului de aer şi gaze arse şi poate confirma o diferenţă de presiune necesară secvenţei de funcţionare.
Vasul de expansiune aparţine circuitului hidraulic şi gestionează variaţia de volum a agentului termic.
Presostatul de aer nu este senzorul care verifică presiunea gazului din vasul de expansiune.
Diferenţa esenţială este circuitul şi condiţia supravegheată.
Presostatul de apă, atunci când centrala utilizează unul, este asociat presiunii circuitului hidraulic şi poate confirma existenţa unei condiţii necesare funcţionării.
La unele centrale, această funcţie este realizată printr-un senzor sau traductor electronic de presiune care furnizează sistemului de control informaţii mai detaliate despre valoarea măsurată.
Presostatul de aer, în centralele care utilizează această tehnologie, poate fi asociat diferenţei de presiune din circuitul de aer şi gaze arse şi secvenţei de funcţionare a sistemului de ardere.
Vasul de expansiune este o a treia componentă, complet diferită, chiar dacă funcţionarea sa influenţează presiunea apei din instalaţie.
Primul lucru important este că nu toate centralele au aceeaşi arhitectură. Nu trebuie presupus că orice centrală modernă are obligatoriu un presostat de apă şi unul de aer.
Al doilea este că o eroare asociată presiunii nu înseamnă automat că presostatul este defect. Dispozitivul poate semnaliza corect o problemă produsă în altă parte a instalaţiei.
Al treilea este că presostatul de aer nu trebuie confundat cu vasul de expansiune. Cele două aparţin unor funcţii diferite ale centralei.
În sfârşit, codul de eroare trebuie interpretat pentru modelul exact, iar diagnosticul trebuie să identifice cauza înainte de înlocuirea componentelor.
Regula practică este simplă: presiunea scăzută sau fluctuantă se investighează ca problemă a sistemului, iar o eroare de presostat se tratează ca punct de pornire pentru diagnostic, nu ca verdict asupra piesei care trebuie schimbată.
